Nu stiu cum sunteti voi dar pe mine alergiile de primavara ma ajung din urma pe ultima suta de metri. Uneori sunt aproape sigur ca am scapat si - hatz johnule - ma prinde alergia cand nu mai e pic de puf vegetal in aer. Ca zilele acestea de exemplu.
Ieri tocmai ma pregateam sa merg la o terasa de cartier pentru traditiile de amiaza si mi-am dat seama ca n-am bani marunti. Ceea ce imi doream foarte tare, ca sa pot lasa bacsis daca platesc cu cardul. (Daca dau bacsis tot pe card il ia lacoma de patroana, nu ajunge la fetele alea care fac eforturi vizibile sa nu bage degetele in ciorba de fata cu mine.)
Odata cu proiectul cu ciorba simteam ca ma mananca si nasul, v-am zis, e ultima suta de metri la alergii, it’s now or never. Asa ca ma hotarasc sa omor doua pasari cu o singura piatra si intru in drum la o farmacie sa imi iau ceva de alergie si sa schimb si o bancnota mai mare, rezolv si cu bacsisul.
“Buna ziua, aveti produsul miraculos X, care desfunda nasul, gatul si tot ce se mai poate desfunda?”
“Avem, sigur, poftiti, douaj’ de lei”.
Pun relaxat o suta pe masa.
“Nu aveti mai marunt? Nu am sa va dau rest.“
Ii zic ca n-am. S-a uitat fix in ochii mei si nu m-a crezut.
“Atunci poate puteti plati cu cardul.“
Ii zic ca n-am nici card. S-a mai uitat odata la mine, nu m-a crezut nici de data asta. Aici deja eu exageram. Cine naiba nu are un card zilele astea?
Incerc sa adaug cu o voce vinovata “adica am un card dar nu merge, nush’ ce are”.
Imi zice “sunt singura pe tura, daca era si colega ma duceam pana la banca sa schimb“.
De data asta sunt eu sigur ca minte, asa ca ma mai relaxez, a devenit doar o discutie relaxata intre doi mincinosi profesionisti. Adaug “daca stiam ca este o problema as fi oprit in drum sa iau o apa si schimbam bancnota“.
Acum stim amandoi ca fiecare dintre noi minte cu nerusinare. Eu stiu ca ea minte, ea stie ca eu mint. Ne uitam unul la celalalt sa vedem care clipeste primul. Produsul se afla pe tejghea, la fel ca si bancnota mea. Probabil ca va ceda cel care isi doreste mai mult victoria tranzactia. A fost ea. S-a dus cu un oftat din ala existential, din adancuri a oftat, a scormonit prin casa de marcat si mi-a dat restul exact. Maine ma duc cu alta suta, ca vreau si niste aspirina.