De cativa ani mi-am stabilit ca regula personala sa ocolesc cu multa grija orice productie Netflix. Din motive pe care le stim cu totii. Prea multa propaganda mizerabila indesata nesimtit de pe la jumatatea filmului, cand deja te-ai angajat in actiune si parca nu l-ai mai abandona. Prea multa propaganda inutila, in locuri in care nu ar trebui sa fie. Dupa umila mea parere filmele cu propaganda LGBT, BLM etc ar trebui sa fie ca emisiunea “Viata Satelor” sau campionatul de snooker. Adica sa aiba un canal si o ora anume a lor si cine e interesat sa le urmareasca. Cine nu e, se uita pe altceva. Daca esti obligat sa consumi ceva ce nu te intereseaza si nu ai ales tu se numeste propaganda.
Dar pentru ca mi-au placut multe din episoadele din primele sezoane din Black Mirror am zis sa imi incalc aceasa regula si sa vad si sezonul 6. Greseala mare. Nu e bine sa iti incalci regulile personale pentru ca a ta va fi dezamagirea.
De data asta cu sezonul 6 din Black Mirror astia de la Netflix s-au intrecut pe ei insisi si au trecut la next level. Nu doar ca primele doua episoade contin obisnuita propaganda, gen cei doi gay romantici care se uita impreuna la televizor si au zero treaba in economia generala a povestii ci episoadele sunt construite integral in jurul temelor propagandistice ale lumii woke.
In amandoua personajul principal este de fapt o retea de streaming video, “Streamberry” care seamana bine de tot cu — ati ghicit — Netflix. Reteaua de streaming este omniscienta si omniprezenta, este cea care face si desface destinele oamenilor. In jurul temelor binecunoscute: negri, homosexuali, discriminare si uameni rai. Atat de rai incat reteaua fictionala face un serial cu ei sau descopera ca sunt de fapt criminali in serie. E poate cea mai perfida tema propagandistica de pana acum, aceea in care adolescentii woke descopera ca parintii lor sunt mult mai rai decat par in realitate. Asa cum in defuncta URSS pionierii erau indemnati sa isi toarne parintii la militie tot asa si adolescentii woke din serialul produs de platforma woke isi toarna parintii.
Al treilea episod a venit parca sa ma imbuneze. A fost nesperat de bun, fara niciun pic de propaganda wokista, o idee foarte misto, un fel de retro-futurism credibil.
Acum ma gandesc serios sa le vad si pe ultimele doua. Eventual cu un shot mare de rom din Trinidad inainte, ca am gasit la Lidl. Chiar bun, pe rom il recomand. Pe Black Mirror sezonul 6 asa-si-asa. Daca vreti sa il vedeti incepeti direct cu episodul trei, thank me later.
Regretul la cate un dus rece din asta propagandistic este ca nu am abonament la Netflix, asa ca nu pot sa ma dezabonez ca sa mai ventilez. Singurul lucru pe care pot sa il zic e ca cine s-o mai uita la productii de-ale lor ma-sa-i gender fluid. Dupa ce termin cu sezonul 6 o sa zic asta, ca acum cred ca le vad si pe ultimele doua.
Later edit: episoadele 4 si 5 o dau in diverse. In partea cealalta de “diverse” a spectrului. Demoni & shit. Puteti sa ramaneti lejer doar la episodul no. 3