1. Noul Taoiseach
Simon Harris a castigat alegerile interne din Fine Gael, ca dl. Putin, adica fara contracandidati. Nu e rau, asta inseamna ca partidul e unit si coerent in ceea ce face. 😊
Am mai spus-o aici, umila mea parere este ca tot partidul i-a dat un sut in fundul atat de incercat si fostului Taoiseach Leo Varadkar, n-a plecat chiar de buna voie. Stiti cum e, cainele batut nu pleaca de la macelarie.
Intre timp gura lumii sloboda zice ca Simon Harris nu e neaparat cea mai potrivita alegere.
Inca un banal exemplu ca in general partidele sunt usor deconectate de alegatori. Simmon Harris a fost considerat varianta cea mai buna de catre colegii lui dar nu si se publicul pe care vrea sa il reprezinte.
Numirea lui Simon Harris ca Taoiseach e o simpla formalitate si va avea loc peste cateva zile in 9 aprilie, cand Dail (parlamentul irlandez) isi incepe din nou activitatea.
Dupa demisia lui Varadkar partidul Fine Gael a scazut 1% in intentia de vot. Pacat, ar fi meritat sa scada mai mult. Dupa sondajul de mai jos si-ar fi revenit.
2. Ce mai fac restul partidelor?
Sinn Fein ramane in continuare partidul cel mai popular din Irlanda. Rock solid, 28%, nu s-a schimbat nimic.
Si Sinn Fein ramane in continuare unul din paradoxurile politicii irlandeze: de multi ani (prea multi dupa parerea mea) partidul cel mai popular din Irlanda, adica cel pe care conform numarului de voturi cei mai multi alegatori irlandezi si-l doresc la butoane este tinut departe de guvernare printr-o intelegere a urmatoarelor trei partide, care au lasat deoparte toate neintelegerile ideologice dintre ele doar ca sa poata guverna. Guvernare un pic nelegitima dupa orice criteriu.
Imaginati-va ca in Romania AUR ar iesi in mod constant pe primul loc dar tot in mod constant guvernul ar fi facut de PSD-PNL-USR, ca sa tina AUR-ul la distanta. Cat de legitim ar fi un asemenea guvern? Oh, wait! 😊
3. Fostul Taioseach
Refer a friend
Intre timp Leo Varadkar se ratoieste la jurnalistii care il intreaba in public cam care ar fi mostenirea lui politica si economica.
“Legacies of politicians aren’t assessed in the days after they step down, or the weekend after. It’s in three years’ time, or five years’ time, or 10 years’ time.”
— Leo Varadkar
Adica Leo ne indeamna sa sa gandim pe termen lung. Nu mai fiti, ma, superficiali.
Mai vorbim peste zece ani cand roadele politicilor lui se vor vedea cu ochiul liber. Copiii si nepotii nostri vor beneficia de mostenirea marelui Leo.
Copiii lui nu, ca el si iubitul lui nu au copii si nici nu vor, se multumesc doar sa incerce sa faca. Insa fac ceva gresit, ca nu prea le iese. Nici cu modificarea constitutiei nu le-a iesit.