Am primit o recomandare de film din doua surse diferite, “The Substance“, 2024, film facut de o doamna de care, imi recunosc cu umilinta ignoranta, nu am auzit de ea in viata mea pana acum. Coralie Fargeat.
Am dat o geana pe la IMDB, mare lucru nu m-am lamurit acolo despre “The Substance“, decat ca e vorba de un film SF cu arome horror si cu Demi Moore.
Aici trebuie sa va fac o a doua marturisire, eu sunt foarte, foarte precaut cu filmele prea recente. Sunt alergic la propaganda wokaita, am ramas cu alergia asta de dinainte de 1989, cand absolut orice film facut in Romania, indiferent de tema mustea de propaganda. De aici si titlul postului de astazi, “Cu fesele curate“, un mic omagiu adus maestrului Nicolaescu care incerca sa faca propaganda din filmele lui suportabila pentru noi, spectatorii.
Faptul ca am aflat ca doamna regizoare Coralie Fargeat e o feminista infocata nu m-a ajutat cu nimic, n-a facut decat sa imi creasca anxietatile legate de film.
Am un amic de social media cu care mai schimb recomandari de filme. Nu neaparat recomandari pozitive, ca nu ne plac aceleasi filme, ne-am luat amandoi reciproc tzepe epice unul de la celalalt la recomandari, dar ne potrivim foarte bine la ce filme NU ne plac. Adica uram aceleasi filme. Aici ne potrivim foarte bine, ne potrivim ca Iohannis la puscarie dupa lovitura de stat din decembrie. Asa ca il intreb pe amic “tu ai vazut filmul asta? Cu ce e?”
Raspunsul lui a venit prompt: “Buci. Buci everywhere“.
Misterul a inceput sa se adanceasca, ca la Blaga. Deci un film facut de o activista feminista care a luat o lista ireala de premii (55 premii si 184 de nominalizari), are nota 7,4 pe IMDB si pe care il mio consigliere il caracterizeaza ca e cu “buci everywhere”.
Ma simteam deja blocat, urasc blocajele asa ca m-am hotarat sa imi infrang anxietatile, sa trec peste toate steguletele rosii si sa vad filmul. Sa trec inclusiv peste faptul ca mie nu mi-a placut niciodata de Demi Moore (“Gimme More“ cum e alintata de colegi), mie mi se pare una din cele mai netalentate actrite celebre.
Din researchul pe care l-am facut apucasem sa aflu care ar fi personajele principale. Dezavantajul de a nu a avea incredere in oameni si a face research inainte de film. Te alegi cu spoilere.
Insa imediat ce a inceput filmul mi-am dat seama ca amicul meu de pe net avea dreptate cu scurta lui caracterizare a filmului. Personajele principale din film nu erau cele interpretate de Demi Moore si colega Margareth Qualley.
Adevaratele personaje principale din “The Substance” sunt fesele.
Demi Moore. Sic transit…
Fesele sunt prezente pe ecran de la inceput pana la sfarsit si isi joaca propriul rol cu tenacitate, cu consecventa, cu tonus si (de ce nu?) cu talent. Zic “tenacitate” pentru la un moment dat incepi sa ai senzatia de “product placement“, ca atunci cand vezi tot filmul aceeasi marca de whisky sau laptop. De ce ar vrea sa promoveze cineva acest produs intr-un film n-am idee, dar asta a fost senzatia.
Margareth Qualley
Personajele fesiere din film (in lipsa unei expresii mai potrivite) completeaza si complimenteaza fiecare personaj, principal sau secundar.
De exemplu domnul din imagine este un banal personaj pasager aparut intr-o singura scena dar scurtimea si neimportanta scenei nu l-a scutit de a participa la parada bucifera din “The Substance“.
In mod evident tema feselor din film a fost atat de importanta incat s-au creat si fese prostetice pentru diferite etape din film, atunci cand nu ne ajung cele naturale, ale actorilor.
Tot personajul lui Demi Moore, dar dupa ce a luat decizii gresite in viata.
Poate ca unii ati fi tentati sa imi spuneti “si cam la ce te-ai fi asteptat tu de la un film horror?” Corect, asa este, intr-un film horror orice este permis si posibil, inclusiv oroarea bucifera. Iar “The Substance” este un film horror foarte special, fara violenta (ma rog, se dau un pic cu capul de pereti dar nu se mananca intre ei) si cu personajele fesiere de care v-am povestit. Poate ca tocmai asta il face un film horror.
Daca merita sa vedeti filmul? Habar n-am. Ca sa il citez pe dictatorul Putin “marile dezamagiri vin din marile sperante”.
E un film SF cu o idee interesanta, probabil cantecul de lebada a lui Demi Moore, un film cu un sfarsit moralizator si dezamagitor (pentru mine). Un film in care in afara de “product placement”-ul de care vorbeam mai devreme nu lipsesc nici intepaturile propagandistice, de exemplu drama femeilor exploatate de “stale, male, pale“ adica barbati albi in varsta. Dealtfel toti barbatii din film sunt caricaturali, nesinceri, superficiali, exploatatori.
Si un film cu multe fese. Vizionare placuta.