In Irlanda principalele stiri ale saptamanii care tocmai se termina au fost doua: 1. protestele anti-migranti si 2. atacul salbatic al unui grup de adolescenti asupra altui adolescent, coleg de-al lor, atac pe care l-au filmat si l-au pus pe internet. N-a fost vorba de ‘simplu’ act de bullying ci de un atac foarte violent in care victima ar fi putut sa moara. Din fericire a supravietuit. A provocat suficienta emotie in randul publicului incat pana si prim ministrul a simtit nevoia sa spuna ceva.
Eu in naivitatea mea ma asteptam ca Taoiseach-ul sa vorbeasca de nevoia de pedepse mai aspre pentru adolescentii violenti (care de regula nu patesc absolut nimic) dupa o intamplare din aceasta. Despre responsabilitatea parintilor, si ea zero. Sau despre mai multa politie pe langa scoli. In loc de toate acestea Taoiseach-ul, ca un politician abil a gasit ca e o buna ocazie sa se foloseasca de aceasta intamplare in scopuri politice. Asa ca atacul violent al adolescentilor asupra unui coleg de scoala, de aceeasi varsta si aceeasi etnie a fost prezentat si tratat ca un…“act de ura impotriva cuiva diferit“.
Si uite asa, politicianul abil omoara doua pasari cu o singura piatra: scapa de discutia incomoda despre educatia deficitara, responsabilitatea autoritatilor, a scolii, a parintilor si a politiei. Si apoi muta conversatia publica catre extremism, toleranta si la sarmanii migranti pe care nu ii iubeste populatia, acolo unde il doare cel mai tare, pentru ca populatia nu este de acord cu politica guvernului priving migratia.
Ce inseamna sa stii cum sa controlezi narativul. Chapeau!