tribulatiile unui Big-Endian
Prima data cand am devenit constient ca ouale se pot sparge in mai multe feluri a fost in copilarie cand am citit “Calatoriile lui Gulliver”.
Cu siguranta stiti povestea, locuitorii din Liliput erau in razboi cu vecinii din Blefuscu pe motiv ca ouale se sparg fie la varf, fie pe lateral. Conflict serios, izvorat dintr-o experienta personala a bunicului regelui liliputan care se taiase la deget in timp ce incerca sa sparga oul pe lateral. Asa ca a interzis manevra, ca sa isi protejeze supusii. Rebelii, “Big-Endians” se refugiau in tara vecina, Blefuscu, unde deveneau un fel de refugiati ucrainieni cum ar fi in zilele noastre. Si ingrosau randul comunitatii big-endians-ilor. Habar n-am daca faceau si parade in care erau mandri de cum manipulau ei ouale, ca am citit acum patruj’ cincizeci de ani “Calatoriile” si nu mai tin minte chiar toate detaliile. Mai ma corectati voi din mers, ca de aia avem aici formular de comentarii.
Intre timp uitasem de “big-endians”, ca m-am luat cu psihoterapia, cu bursele, cu pariurile, cu casuta de la tara din Irlanda si cu alte vreo doua sute de proiecte de viata aflate in diferite grade de abandon. Life happens. Si in timp ce acum vreo luna rataceam prin mlastinile youtube-ului in cautarea unor retete dau peste un master-chef care zicea cu emfaza ca cea mai mare greseala a incepatorilor este sa sparga ouale pe muchia ingusta a tigaii, farfuriei, castronului. M-a iritat un pic partea cu “incepatorii” pentru ca eu nu ma simt incepator deloc in bucatarie. Si sunt si un pic narcisic, mi-a dat direct la ego. Mananc de aproape saij’ de ani si de gatit tot cam acelasi timp. Oua zilnic. Asa ca probabil ca am spart pana acum camioane intregi cu oua (chatbotul imi sopteste la casca cum ca exagerez rau, pana acum am mancat doar cca. 44.000 de oua, deci am spart vreo 88.000, ca am gatit si pentru partenera iar 88.000 de oua ocupa doar 4,6 m3, deci intra lejer intr-un van). Bun, deci renuntam la derapajul stilistic cu camioanele de oua, ne concentram doar pe cei 4,6 m3
M-a zgariat faza cu “incepatorii” care sparg oua gresit asa ca am mai cautat sa vad ce zic si alti bucatari. Zic cam acelasi lucru, ca sparte pe o muchie ingusta e gresit pentru ca din cauza loviturii intra fragmente de coaja in interior care ajung inevitabil in compozitie. Si ca solutia contra-intuitiva este sa spargi oul pe o suprafata dreapta si in felul asta nu mai sunt probleme cu fragmentele de coaja.
Eu sunt un mare fan al schimbarilor mici pe termen lung, care se cumuleaza si creaza efecte vizibile in perspectiva, dezvoltarea personala e un maraton, nu e un sprint asa ca am decis ca din acel moment voi sparge ouale ca profesionistii, pe o suprafata dreapta. Si ii las in plata Domnului pe incepatorii fara speranta, aia care le sparg pe marginea tigaii.
Din acel moment a inceput una din cele mai negre perioade din viata mea. Absolut fiecare ou spart pe stil nou genera aschii pe care nu le puteam recupera in totalitate din compozitie. Am reusit sa scap oul pe masa. Nerecuperabil. Daca inainte mi se intampla rarisim sa sparg vreun galbenus acum devenise regula. Ochiurile mele aratau ca o biblioteca publica vizitata de o clasa de copii din etnia cu probleme.
Long story short, povestea cu spartul oualelor big-end a fost un cosmar care mi-a afectat calitatea micului dejun, a somnului, stima de sine si in final mi-a afectat si calitatea vietii. Am inceput sa fiu mai morocanos, mai irascibil, sa dau mai multe block-uri pe social media.
Dupa o perioada de negare si de lupta cu aschiile de coaja de ou a trebuit sa imi pun serios intrebarea daca chiar vreau sa sparg ouale ca bul master-chefii aia, sau vreau o viata senina, cu oua preparate rapid, care mai lasa timp si pentru alte activitati? Cum ar fi scris pe Substack sau lecturi. Asa ca am luat o decizie barbateasca si am renuntat la spartul pe o suprafata dreapta. Si de atunci cam toate problemele mele au disparut.
Voi sunteti tot…Big-Endians sau inca va mai cautati identitatea de spargatori de oua?