mici si bere si monarhii elective
Ma uitam azi de dimineata la meteo sa vad daca ma lasa vremea sa respect traditia de 1 Mai (da, necredinciosilor, astazi este Sfantul Intai Mai, ala cu mici si bere, pocaiti-va!) si m-au napadit imagini de 1 Mai din copilarie. In principiu gratare fumegand si cozile de la ele. Cozi pentru ca gratarele fumegand apartineau statului, iar poporul statea la coada ca sa cumpere micii vanduti cu generozitate de stat. Gratare “particulare” nu prea existau pe campiile patriei de 1 Mai in perioada predecembrista.
De regula partea cu gratarele si cu patura pe iarba de 1 Mai venea dupa ce se termina defilarea, dar defilarile erau total neinteresante asa ca eu le cam neglijam, cat dura defilarea mergeam sa caut un loc bun de asezat patura pe iarba.
“Unde esti copilarie, cu 1 Mai-ul tau cu tot?“
Si de la 1 Mai-ul cu defilari si mici si bere mi-am adus aminte cu tristete de alegerile care ne sufla in ceafa. Cu tristete pentru ca stim cu totii ca de fiecare data, la fiecare runda de alegeri nu avem ce sa alegem. Ne uitam cu descurajare la moacele de infractori ale celor care vor votul nostru si stim ca vom fi mintiti si dezamagiti din nou. Ca femeia batuta si fugita de acasa care e rugata periodic sa se intoarca pentru ca de data aceasta va fi altfel. Si desi stie ca este mintita totusi se intoarce. Asa e democratia, te intorci de fiecare data la urne, dupa fiecare bataie si dezamagire. Ca si femeia batuta, de dragul copiilor.
Eu nu cunosc nici macar un singur roman care la sfarsitul mandatului unui ales sa zica “babaete, ce treaba buna a facut tipul asta, ma bucur ca l-am ales“. Poate vreun primar de pe la tara care le-a bagat apa si canalizare si le-a reparat drumul principal, cine stie? Dar la orasele mari nu cred ca exista.
Sigur, mi-ati putea raspunde ca asa functioneaza democratia, alegi din ce ti se ofera, chiar si atunci cand ti-e scarba de oferta. Un fel de bufet suedez, iti pui in farfurie ceva din ce ti se ofera. Si la presedinte de tara si la primar si la europarlamentari. Si la tot ce ti se ofera sa alegi.
Odata cu micii de 1 Mai si dezamagirile democratiei mi-au venit in minte monarhiile elective care au bantuit o vreme prin Europa medievala. Spre deosebire de monarhiile ereditare, unde te pricopseai cu un prost prin nastere si apoi il cresteai ca sa te asupreasca toata viata, la monarhiile ereditare se strangeau un numar de candidati adulti, complet formati si (cat de cat) cunoscuti care bifau anumite criterii (de competenta in general) si apoi se alegea rege unul dintre ei. Cu mega-avantajul ca fiecare dintre candidati avea o minima competenta deja probata, ca altfel nu era acolo. Oricare dintre ei era ales nu era catastrofal.
De aici si fantezia mea de 1 Mai: cum ar fi daca ne-am alege presedintele si primarii doar din persoane care au probat anterior o minima competenta? Cum sa probeze competenta? Pai simplu, sa execute timp de un an un proiect public, cu o fisa a postului foarte clara, cu indicatori de performanta la fel de clari, astfel incat la sfarsitul proiectului sa nu fie nimic subiectiv, a trecut testul sau nu l-a trecut. Daca l-a trecut poate fi candidat pentru presedinte, primar etc. Alegem ca si pana acum, tot la urne, democratia e in perfecta siguranta. Atata doar ca alegem dintre unii care au demnostrat ca pot face ceva.
Pentru mine a fost tot timpul un mister cum la orice angajare pentru orice post, oricat de umil, de sofer sau secretara candidatii sunt obligati sa probeze in termeni practici competenta (soferul demonstreaza practic cat de bine conduce, secretara cate cuvinte scrie pe minut) dar in cazul unui presedinte de tara nimeni nu ii cere sa probeze vreo competenta inainte de a fi ales. Nu ii dam un test de cultura generala, nu ii dam un test psihologic, nu il intrebam ce decizii ar lua in anumite situatii. Nici macar nu verificam bine daca a fost sau nu turnator la securitate. Presedintele Petrov e dovada.
Singura competenta reala pe care candidatii sunt obligati sa o probeze este daca pot castiga sau nu simpatia publicului in dezbateri. Desi si asta este relativa, pentru ca de multe ori nu castiga “alesul”, ci doar pierde celalalt. Ca sa pastrez comparatia de mai sus cu angajarea de soferi, nu este angajat un sofer pentru ca este foarte bun, ci doar pentru ca celalalt candidat este un sofer mult mai prost. Diferenta subtila dar esentiala.
Ma opresc din visare, ca visele nu duc nicaieri, la alegeri n-o sa imi pun in farfurie ce vreau eu, ci doar din ceea ce imi ofera organizatorii alegerilor. Sau sar peste “bufetul suedez”. Si pentru ca am tot vorbit despre mancare m-am hotarat sa fac astazi si gratarul ala de 1 Mai.
Gratarul e sigur, la gratar aleg ce vreau eu, nu ce imi pune in farfurie aliatu’ strategic sau serviciile. 🤡