Cafeaua de dimineata si iluzia cauzalitatii
Azi dimineata am facut acelasi lucru pe care il fac automat in fiecare dimineata: mi-am facut o cafea si am deschis laptopul si am apasat pe butonul de pornire. Atata doar ca rezultatul actiunii mele a fost total diferit de celelalte zile, procesul de boot s-a intepenit pe undeva si in final mi-a dat cu bluescreen.
Soc si groaza, respir adanc, investighez, aflu misterul (I’m good, I know). Windows si-a facut fara stirea mea un update ieri si ceva a mers prost. Am rezolvat problema. Dar asta mi-a adus aminte de una din cele mai raspandite erori cognitive a noastre, care vine cu multe arome si poarta multe nume: “resulting“, “outcome bias“ sau ”diagnostic retrospectiv”.
Daca vrei sa fii anuntat cand scriu ceva nou sau sa ma citesti direct in email.
Favoritul meu este “resulting“ care vine din lumea jucatorilor de poker, unde un jucator incepator se asteapta ca daca joaca corect o mana sa obtina un anumit rezultat. Ceea ce, evident, nu se intampla, pentru ca rezultatul unei actiuni nu depinde exclusiv de calitatea actiunii noastre, mai contine si alte variabile externe. Eu am apasat astazi pe butonul laptopului fix la fel ca si ieri. Actiunea mea a fost aceeasi, insa rezultatul a fost diferit. La fel ca si in poker. La fel ca si in viata.
Prima data am auzit de “resulting“ intr-o carte scrisa de o jucatoare profesionista de poker, Annie Duke, “Thinking in bets”. Daca n-ati citit-o v-o recomand. Circula sub forma de ebook pe torentele patriei.
Jucatorii de poker incepatori isi evalueaza calitatea jocului dupa rezultate (castig/pierdere) si nu dupa calitatea cu care joaca. Si nu doar ei.
In razboiul din Vietnam americanii au luat in mod repetat decizia de a continua razboiul pentru ca considerau ca rezultatul razboiului ar depinde doar de ei si de efortul lor de razboi. Vietnamezii care se aprovizionau cu bicicleta prin jungla le-au demonstrat contrariul.
In criza financiara din 2008 multe institutii au ignorat semnalele de alarma considerand ca rezultatul actiunilor lor ar apartine exclusiv analizelor lor inteligente.
Cum spunea marele Mike Tyson “fiecare are un plan pana primeste un pumn in bot“.
In anii 50 ai secolului trecut China a lansat un vast program de modernizare si industrializare a tarii, numit cu modestie “Marele Salt Inainte“. Atata doar ca viata e complexa si are multe aspecte iar programul chinezesc a rezultat intr-o foamete cu cateva milioane de morti.
Credinta in cauzalitate
Daca imi permiteti o parere personala aceasta eroare cognitiva (destul de grava si universala) vine din credinta noastra eronata in cauzalitate.
Noi oamenii credem in general in tot felul de bazaconii dar credinta in cauzalitate e una din cele mai grave. De mici suntem indoctrinati cu ideea cauzalitatii. “Fii bun si ceilalti vor fi si ei buni cu tine“. “Munceste si vei avea tot ce iti doresti“. “Fa sport si o sa fii sanatos“. Sau un citat dintr-un maestru “o fi facut copilul ceva, poate a vorbit urat, poate a injurat“.
Cauzalitatea este un simplu concept prin care incercam sa intelegem lumea din jur si sa navigam prin ea. Un concept simplu, imperfect si care ne da bluescreen tot timpul.
Lumea in care traim este orice doar cauzala nu. Traim intr-o lume probabilistica, o lume in care apesi pe butonul laptopului de o suta de ori si in 96 din ele laptopul porneste normal. Sau apesi pe butonul de aprins lampa si in majoritatea situatiilor obtii ceea ce iti doresti, becul se aprinde. Dar nu tot timpul. Uneori se arde, alteori nu e curent.
Traim intr-o lume probabilistica in care rezultatul actiunilor noastre contine multe variabile discrete, care fac ca ceea ce numim noi cauzalitate sa fie o iluzie.
Nu vreau sa le iau painea de la gura nici filosofilor, nici lui Jung cu “acauzalitatea“ lui asa ca am sa ma opresc aici. Resulting, remember? 😊