Irumatie
Am intalnit de mai multe ori cuvantul "irrumatio" pe net. Nu era esential pentru cititul meu pe diagonala asa ca l-am depasit cu gratie. Intr-un context oarecare m-am prins ca "irrumatio" este de o forma de sex oral. Hopa. Am devenit curios. O forma de sex oral? O alta decat cele cateva - foarte putine - consacrate?
M-am lamurit repede ca "irrumatio" este aceeasi Marie cu alta palarie. Aceeasi felatie cu alt nume. Acelasi Iohannis cu alt Ciolacu.
Specialistii de pe net (pe net exista specialisti despre orice) sustin ca ar exista totusi o diferenta, oarecum importanta, intre irumatie si felatie. In felatie donatorul joaca un rol pasiv (era sa scriu "barbatul" dar nu era corect politic) iar in irumatie joaca un rol activ. Adica donatorul se misca, are opinii, stabileste ritmul. E ca la tango, unu' tre' sa conduca. In felatie conduce primitorul, in irumatie conduce donatorul.
Am mai sapat un pic si dupa ceva surse progresiste irumatia s-a straduit la un moment dat sa se re-brand-uiasca semantic ca un fel de "viol oral". Nu prea i-a iesit, ca parca n-are acelasi impact sonor ca “viol”. Cand spui “viol” parca spui “just stop oil” sau “black lives matter”. Suna “serios”.
Ideea de a vedea irumatia cu sensul de act ostil e mai veche, romanii au luat-o de la greci. Si se stie ca tre' sa fii banuitor cand grecii iti dau ceva, orice, chiar si mu daruri...
Mie imi place mai mult sensul cu tangoul, ca unul trebuie sa conduca, decat cel cu ostilitatea. De-acuma stiti.