A fost odata ca niciodata, inainte de inceperea razboiului din Ucraina, pe vremea cand cei doi frati de la Rasarit isi aratau muschii unul la celalalt doar prin declaratii si inca nu se imbranceau intre ei. Si atunci prin bulele romanesti de social media aparea des intrebarea “tu ce ai face daca ar trebui sa mergi la razboi sa iti aperi tara?”
A
Unii raspundeau ca s-ar duce imediat, la prima trompeta. Zici ca aveau valiza facuta.
B
Altii se foloseau de intrebare pentru a explica pe larg ruptura dintre ei si “tara”, ca ei nu ar merge sa moara ca sa apere averile politicienilor corupti bogati X, Y, Z. Care tara?
C
Altii spuneau ca ei ar merge doar daca ar merge si beizadelele politicienilor bogati, ca altfel, na, doar n-o sa stea Nastase jr. cu un mojito pe plaja in timp ce altii lupta sa ii pastreze vila de la Cornu libera de bocancii din Rasarit. If-Then-That. Probabil multi IT-isti, ca astia sunt cu If-Then-That.
D
Iar altii spuneau onest ca nu ii intereseaza povestea, ca pentru ei familia/jobul/etc sunt mai importante decat partea cu mersul la razboi.
Altfel spus un fel de “sefu’, eu n-as merge la razboi ca nici nu ma pricep si nici nu imi place. Am mai vazut razboi pe la televizor si nu mi-a placut deloc. E periculos, n-ai conditii igienice si miza e mica, n-ai nimic de castigat. Sa mearga cine are ceva de aparat, ca eu stau cu chirie si traiesc de la salariu la salariu, n-am ce sa apar.”
In general o discutie cu raspunsuri previzibile, cam toate incadrabile in categoriile de mai sus, A, B, C, D.
Apoi au inceput razboaiele in jurul nostru, pentru ca lucrurile acestea chiar se intampla, lumea nu sta pe loc.
Tinerii din Ucraina s-au trezit ca nu mai isi pot parasi tara, ca sa se fofileze de la incorporare. Tinerii din Rusia au profitat de lipsa interdictiei si au fugit pe capete in cele cateva tari unde mai puteau sa mearga fara viza. Apoi au inceput sa apara pe net imaginile cu petrecerile tinerilor ucrainieni care cumva au reusit sa isi paraseasca tara si sa o apere din Occident de pe social media.
Iar politicienii din orice tara aflata intr-un conflict isi incep orice discurs cu ochii umezi ca tot ceea ce fac(em) este pentru copiii nostri.
Ceea e probabil ca e adevarat. Cei mai multi politicieni nu strang averi doar pentru ei ci si pentru “bunastare transgenerationala”. Ca doar n-o sa stea ala micu’ la Londra pe ajutor social. Sau Miami.
Pana acum Yair Netanyahu, fiul rezervist al lui Bibi si-a aparat tara doar de pe Instagram, unde are multi urmaritori, cu incurajari catre soldati, cu cuvinte grele pentru adversari, a facut tot ce depindea de el. Apararea tarii vine in multe forme si arome. Uneori poti sa o aperi mai bine cu un mojito in mana decat cu o arma. In plus tinerii de calitate trebuie protejati de pericolele pe care le aduce razboiul, ca doar pe ei ne bazam pentru reconstructia tarii cand totul se termina.
Va intrebati si voi ca si mine ce ar face tinerii romani daca ar trebui sa isi apere tara? Pai dupa posibilitati cred. Ca in ilustratiile din acest newsletter.
Norocul presedintelui Iohannis este ca daca va fi nevoie sa spuna si el saracu’ ca tot ce facem este pentru copiii nostri pe el n-o sa il acuze publicul de ipocrizie, copiii lui nu vor sta cu un mojito in mana la Miami.