Discutam zilele astea cu jumatatea mea mai buna ce sa facem cu bradul. Adica nu ce sa facem, ca stim clar care ii va fi soarta, ci cand sa il (des)facem. Eu am fost de parere sa il mai tinem, cand vine vorba de brad ma simt generos ca Amon Goeth atunci cand se uita in oglinda si spune “I pardon you“.
“I pardon you“
Mi-ar placea sa pot sa ii spun si eu asa bradului, “I pardon you“, e una din fanteziile mele de ani de zile. Asa sunt eu, ma atasez repede de toate alea, ma obisnuiesc cu luminitele bradutului prin casa, cu cadourile de pe sub brad (adica eu pe ale mele acolo le tin cat se poate) si cand bradul dispare si ramane locul gol simt ca ceva nu e in regula.
Iar apoi nu mai dureaza mult si prin supermarketuri incep sa apara muistii aia de iepurasi de ciocolata. Eu nici nu mi-am facut bine terapia de doliu dupa bradul disparut din casa ca prin rafturile din alimentara incep sa faca la mine twerking ouale de Pasti, mai ceva ca Zelensky. (Daca nu stiti cum face twerking Zelensky va arat alta data, ca nu e tema postului de azi.)
Si simt tradarea bradutului ca un cutit in inima. De asta mi-ar fi placut ca macar intr-un an sa pot sa ii zic “I pardon you“. Dar nu se poate, e riscant, te vede cineva cu bradul de Craciun cu luminite in august si te reclama pentru misgendering mis-holidaying sau ceva si esti mancat.
Inca nu s-a terminat bradutul ca dupa colt pandeste iepurele. De aici si titlul postului de astazi, “sarbatori subintrante”.
Stiti probabil ca in medicina crizele subintrante sunt cele in care criza noua incepe inainte sa se termine cea veche. Nu ca doar o tinem din criza in criza, asta ar fi inca simplu, ci ca toata viata devine o singura criza. Cam asa au devenit si sarbatorile noastre, sarbatori subintrante. Toata viata e o continua sarbatoare.
Comersanti fara scrupule vor sa fure startul si sa ne tina cat mai mult in atmosfera de sarbatoare, aceea in care nu te mai uiti la data de expirare a produsului, nu te mai uiti la pret, nu te mai gandesti la calorii sau la colesterol, you only live once. Statisticile indica cum ca supermarketurile obisnuite au incasari de 50% pana la 100% mai mari in timpul sarbatorilor. Deci au toate motivele sa inceapa cat mai devreme cu colindele prin magazine.
E acel moment in care se intalnesc salatele de boeuf, aia de Craciun cu cea de Pasti si se inlocuiesc una pe cealalta in raftul frigiderului. Cam cum fac garzile militare, se inlocuiesc una pe cealalta, nu prinzi niciun moment fara garda.
Si parca nu ar fi destul ca cele doua mari sarbatori sunt inghesuite una in cealalta, dar mai canta printre ele si Halloween, Hanuka, Valentine’s Day, Diwali si Black Friday, care e un fel de jolly joker al tuturor sarbatorilor.
In fine, ma opresc aici, ca nu vreau sa par prea dark.
Voi cum faceti, cand va uitati in ochii bradului vostru ii spuneti “a venit timpul”? Sau “hai, eutanasierea, ca vine iepurele“?
Eu i-as spune “I pardon you“. Poate ca o sa ii si spun intr-o zi. Fi-v-ar iepurele…