M-am trezit azi dimineata cu un vis ciudat in minte, se facea ca incepusem un mic business in care faceam la imprimanta costume de hartie pe care le livram prin posta celor interesati. Costume care aratau impecabil, ca orice alt costum, atata doar ca fiind de hartie puteau fi purtate doar o singura data. Costume de unica folosinta.
La cafeaua de dimineata m-au urmarit in continuare imaginile din vis. In sine ideea nu e rea deloc. Cine ar cumpara un costum de hartie? Pai cine are nevoie sa mearga la un eveniment singular si nu doreste sa isi tina locul in dulap cu un costum pe care altfel nu il va folosi niciodata. Habar n-am, esti invitat la o inmormantare, la un botez sau la un interviu la postul local de televiziune.
Apoi am incercat sa deslusesc care ar putea fi semnificatia visului pentru mine. Deformatie profesionala, apucatura de imbatranit prin transeele psihoterapiei. Nu trebuie sa apartii sectei “Martorii lui Jung” ca sa iti analizezi un vis.
Nu mai am niciun costum de cativa ani buni. Pe ultimele pe care le mai aveam le-am donat unui charity shop pentru ca strangeau praful degeaba in dulap. Nu imi plac costumele, nu mi-au placut niciodata iar aici la mine la tara in Irlanda lumea poarta hanorace cu gluga, nu sacouri. N-am nostalgii nici cu costumele, nici cu ocaziile in care le purtam.
M-am gandit ca poate mesajul visului ar putea fi din categoria “haina face pe om”. Dar e valabil si invers, si omul face haina. La imprimanta de exemplu. Pentru cate o ocazie singulara, o varianta directa, ieftina de a nu trece pe langa ocazie. Si apoi haina de hartie o arunci, ca nu mai ai nevoie de ea, nu este un angajament pe termen lung.
Poate ca visul meu era doar un mesaj exasperat al inconstientului meu in cautare de o viata mai buna “help me a little bit, you cunt, go get a suit, will ya?“ Glumesc, inconstientul meu e politicos, nu vorbeste asa cu mine.
Sau poate ca visul era doar in legatura cu o conversatie recenta pe care am avut-o despre noroc.
Interlocutorul meu era convins ca este foarte ghinionist. Indiferent ce ar face in viata in general trage paiul scurt. Un lung sir de relatii care n-au mers. Un lung sir de joburi si proiecte profesionale care au mers prost spre foarte prost si s-au terminat dezastruos. Evenimente neprevazute mici si mari care i-au dat peste cap majoritatea planurilor de viata. Este descurajat sa mai inceapa ceva nou pentru ca stie ca este ghinionist si nu ii va iesi ceea ce incepe. Iar cand primeste o invitatie la un eveniment care ar putea fi o oportunitate pentru el nu se duce pentru ca nu are costumul potrivit. Si nici nu-si ia un costum pentru ca e prea descurajat pentru asta. La ce bun?
Psihologul Richard Wiseman, de la universitatea din Hertfordshire a petrecut zece ani incercand sa inteleaga de ce unor oameni li se intampla lucrurile pe care si le doresc in timp ce altii par bantuiti de ghinion toata viata. A facut diferite experimente incercand sa inteleaga comportamentul si modul de gandire al norocosilor si ghinionistilor.
Concluzia lui Wiseman dupa zece ani de experimente era destul de previzibila: norocul nu este doar o forma de sansa, o simpla distributie statistica a evenimentelor din viata noastra, ci este modelat masiv de atitudinea, de comportamentul si modul nostru de a gandi.
Wiseman a incercat sa sintetize ce se intampla in viata “norocosilor” in patru principii:
norocosii sunt deschisi la noi experiente si cauta in mod activ oportunitati
norocosii isi asculta intuitia
norocosii se astepta sa li se intample lucruri bune si astfel le cauta proactiv
norocosii sunt rezilienti si reusesc sa isi revina dupa evenimentele negative
Wiseman a incercat apoi sa isi forteze norocul (pun intended) si sa se foloseasca de ceea ce a aflat in urma acestor experimente transformandu-le in ceva practic. Pentru ca oricat ar parea de contraintuitiv multi psihologi sunt oameni practici. 😊
Asa ca a lansat un proiect pe care l-a lumit “Scoala Norocului”. Care isi propunea sa ii invete pe “ghinionisti” sa gandeasca ca niste “norocosi”, folosind tehnici banale pe care psihoterapeutii de toate orientarile si aromele le recomanda tot timpul: sa tina un jurnal al norocului, sa isi vizualizeze succesul, sa practice sesiuni de gratitudine, in care sa accepte ca exista si momente bune in viata lor. Si sa fie recunoscatori pentru ele. Si sa le caute proactiv.
Intr-unul din experimente Wiseman le-a cerut participantilor sa numere fotografiile dintr-un ziar. Undeva in interiorul ziarului era un mesaj ascuns care spunea “opreste-te din numarat, sunt 43 de fotografii in acest ziar”.
Participantii “norocosi” au vazut aproape toti imediat mesajul si s-au oprit. Norocul lor. In schimb participantii ghinionisti au trecut cu gratie peste el si au continuat pana au terminat de numarat toate fotografiile.
Cand li s-a spus ghinionistilor despre existenta mesajului ascuns si s-au apucat sa il caute, unul din ei a exclamat exasperat “nu pot sa il gasesc, ghinionul meu“.
Am mai scris despre noroc aici. Nu stiu care este mesajul precis al visului meu cu costumele de hartie, ca n-am mai avut rabdare sa il explorez mai departe. Poate ca deep-down e o parte din mine nemultumita ca nu mai am niciun costum. Sau poate ca era acela ca a venit timpul sa imi fac din nou un costum, fie si de unica folosinta, pentru oportunitatile care pandesc pe la colturi.
Sau poate e pur si simplu e doar o idee interesanta pentru un mic business. Oare ar purta cineva haine de hartie? 😊