la fel si social media
Imaginati-va ca stati linistiti cu telefonul in mana dupa o zi de munca si glisati relaxati de la niste doamne sumar imbracate (ultimul challenge pe TikTok) la niste pisici islamice care zgarie pe strada trecatori la intamplare, allahu-akbar-miorlau, cand deodata apare o imagine stupida care va ruineaza placerea doomscrolling-ului. Cam ca atunci cand va pregatiti de sex si tocmai bate la usa administratorul care vrea intretinerea restanta. S-a dus in Nirvana pregatirea pentru sex.
Poate ca in feed s-a strecurat vreun incel NAFO1 care se lamenteaza ca a disparut conducta cu grivne de la USAID, condoleante. Sau un neopronume pe care nu il stiam inca. Sau o stire despre o noua taxa de solidaritate cu fratii de la Rasarit, atat de incercati de problemele pe care le au cu fratii lor de la Rasaritul lor. Problemele vin de la Rasarit pentru fiecare, cu cat mergi mai inspre Rasarit cu atat cresc problemele, chiar si aici la noi la tara in Irlanda in mod istoric problemele veneau de la Marele Frate de la Rasarit, dar divaghez. Orice ar fi fost pe feed, ne creste pulsul, ne tremura degetele si ne e teama sa nu ne plezneasca vreo vena. Si inainte sa ne recapatam controlul, tastam o replica care nu va schimba nimic, dar in final ne va strica probabil seara. Play stupid games, win stupid prizes.
Nervii in mediul online au devenit un sport de masa. Si nu e din cauza noastra, pentru ca am avea noi o problema cu controlul furiei, ci exact pentru ca platformele sociale vor sa fim nervosi, ca au de castigat din enervarile noastre.
Un utilizator relaxat, indiferent, nesimtitor la ultimele declaratii ale lui Trump si ale Primei sale Doamne, Elon Musk nu produce engagement si activitate. Nu se revolta, nu protesteaza, nu comenteaza, nu se da cu fundul de ciment, nu ameninta ca isi sterge contul de FB sau X sau IG si nu ameninta ca se muta pe Substack.
Un pic de perspectiva evolutionista: de ce (ne place sa) ne enervam?
Cu foarte mult timp in urma, furia avea un scop clar. Pentru stramosii nostri de acum un milion de ani furia (mai precis capacitatea de a te infuria rapid) avea o valoare foarte practica. Daca un coleg de pestera o tinea langa-balanga pe a lui ca ar trebui sa il ajutam si pe Homo Sapienskyy din pestera de la Rasarit atunci furia rapida era binevenita, ca neutralizam repede deviantul si evitam extinderea solidaritatii cu Sapienskyy si la restul locuitorilor pesterii, de exemplu doamna Sapienska. Moralul pesterii si capacitatea de a iesi din iarna ramaneau intacte. Si cateodata mai si scapam de Sapienskyy, ca iarna e sezon de atritie si pe el oricum n-o sa il planga nimeni, ca era un vecin dificil.
Furia rapida pastra ordinea sociala in pestera si se asigura ca parazitii si simpatizantii cu pesterile de la Rasarit nu distrugeau comunitatea.
Natura a decis ca furia si capacitatea de a ne infuria rapid este o achizitie evolutiva buna si a pastrat-o. O avem cu totii, e in ADN-ul nostru. Suntem cu totii urmasii unora care se infuriau rapid. Aia care se infuriau prea lent sufereau accidente grave si nu apucau sa isi transmita genele mai departe. Vedeai un tigru si pana te infuriai tu pe el linia ta genetica se termina acolo.
Suntem programati sa reactionam agresiv la nedreptati pe care le percepem ca posibile pericole, atata doar ca acum nu mai avem de-a face cu pericole reale, ci doar cu analfabeti functional care se plang de analfabeti functionali. Sort of. Va stiti voi, functionalilor.
Gina Dopamina…
Daca Furia ar avea o prietena buna atunci aceasta ar fi neaparat Dopamina. De fiecare data cand ne enervam, creierul ne rasplateste cu o mica doza din aceeasi substanta chimica cu care ne alimenteaza dependenta de jocuri de noroc, droguri, sex sau shopping, da, dopamina.
Te simti drept si moral? Baga niste dopamina. Tocmai te-ai luat in coarne cu vreun analfabet si i-ai dat de l-ai julit intr-un comentariu? Hai, mai ia o portie de dopamina, ca o meriti. Uite asa ne prinde ora 2 dimineata certandu-ne cu cate un taica-nimeni de pe X, nee Twitter. Adica nu stiu despre voi, pe mine ma prindea des ora 2 AM pe vremea cand stateam pe X.
Furia nu e doar un raspuns chimic la o problema de ideologie sau ortografie ci e o forma de socializare. Una perversa, dar perfect functionala. Noi, oamenii ne apropiem unii de altii prin ceva ce avem in comun. Si cum in zilele noastre e mai greu sa gasesti pasiuni comune, putem incerca o varianta alternativa, ura comuna. Pasiunile sunt foarte inguste, ura e universala.
Uram aceleasi lucruri? E perfect, inseamna ca avem ceva in comun. 90% dintre cei din bula mea de X (hello, guys, i miss you) sunt oameni cu care nu am nimic altceva in comun decat ca uram aceleasi lucruri. Aceleasi mizerii wokiste, aceleasi aberatii sexomarxiste. In rest, nimic, nada. Ne plac filme diferite, citim carti diferite, vorbim limbi diferite, mai nimic in comun.
Problema e ca social media ne incurajeaza sa vedem lumea ca pe o batalie intre noi (oamenii inteligenti care uram “cu sens”) si ei (idiotii care urasc normalitatea). Din perspectiva lor lucrurile se vad exact pe dos, in oglinda. Iar odata ce am ales o tabara e foarte greu de iesit de acolo.
…si social media
Platformele sociale nu sunt prietenii nostri.
Poate au fost la inceput, pentru scurta vreme, dar acum nu mai sunt. Nu le pasa de sanatatea noastra mintala sau de cat de bine dormim noaptea. Le pasa doar de engagement iar furia e cel mai ieftin si rapid combustibil pentru engagement. Daca vi s-a parut vreodata ca cele mai enervante postari apar primele in feed ati observat corect.
Nu e o coincidenta. Facebook a descoperit ca furia creste masiv interactiunea intre utilizatori si a construit un algoritm care o creaza si o intretine. X este o gigantica bursa a urii in care milioane de oameni care urasc chestii diferite si se urasc si intre ei reusesc cumva sa coexiste si interactioneze. Cu ura.
Furia, revolta si ura se raspandesc mai repede pe social media decat barfele babelor de la scara blocului. Un studiu MIT din 2017 a aratat ca stirile false se raspandesc de sase ori mai repede decat cele reale. Ghici ce tip de stiri provoaca cea mai mare indignare? Exact: cele absurde, exagerate, complet fabricate.
De fiecare data cand ne luam in coarne pe internet cu vreunul din pestera adversa primim o recompensa. Like-uri, -uri, inimioare, retweet-uri, bravo Grigore, ce i-ai zis-o, meriti o bere, totul e conceput ca sa ne faca sa ne simtim drepti si justitiari. Si eventual si mai inteligenti, mai ales daca punem si referinte fancy postarii. Eu incerc sa le pun, vedeti mai jos. 🤣
Social media a transformat clasicul cap dat in gura in adevarate competitii sportive, cu puncte, echipe si sponsorizari. Si acuzatii legate de sponsorizarile echipei adverse. Una din insultele cele mai frecvente de pe social media este cine cate grivne, ruble, dolari sau renminbi a primit. Sa treceti pe la casierie, ca au venit rublele pe luna asta.
Pretul (pentru ca orice are un pret)
Furia online, ca orice altceva pe lumea asta vine cu beneficii si costuri. De beneficii tocmai am vorbit, sunt cele psihologice sub forma de dopamina, sub forma de socializare si apartenenta la un grup, nu mai insist.
Beneficiile sunt certe insa a trai intr-o stare constanta de furie nu e o varianta buna pentru sanatate. Furia cronica duce la stres, probleme de somn si in cazuri extreme, la transformarea intr-un mos care injura porumbeii. Tiganii nu e recomandat sa ii injuri, ca aia te injura inapoi. Porumbeii sunt mai ok.
Cand te enervezi online suficient de mult timp, lumea incepe sa para mult mai proasta decat e in realitate. Totul devine o lupta intre bine si rau, si orice discutie devine o chestiune de viata si de moarte, dusa cu pseudo-argumente in forma de opinii personale prezentate drept fapte. Cam ca 90% din jurnalistii si ‘influencerii’ romani care isi prezinta opiniile personale ca pe concluziile celebrilor cercetatori britanici.
Si din pacate nervii online nu raman doar acolo, pe online. Cu cat ne enervam mai mult online, cu atat mai usor si mai cu talent ne enervam si in viata reala. Devenim tot mai buni in ceea ce facem in mod repetat. Daca ne enervam des, ne antrenam sa ne enervam cat mai usor si pe strada sau la coada la taxe si impozite.
Si din pacate in viata reala nu exista buton de block. Sau macar de unfollow.
Ce sanse (mai) avem?
Un ascultator intreaba la Radio Erevan: “cate flotari poate sa faca Chuck Norris?” Radio Erevan raspunde competent: “pe toate“.
Ce sanse mai avem sa scapam de furia online? Raspunsul e acelasi: pe toate. Toate sansele.
A constientiza ca suntem manipulati si ca algoritmii si jurnalistii care ne informeaza nu sunt prietenii nostri e un bun inceput. Stiu, suna a cliseu, dar chiar asta e realitatea. Odata ce constientizam ca Zuckerberg, Musk sau Durov si minionii lor vor sa fim nervosi incepem sa avem si posibilitatea de a rezolva asta. Primul pas pentru a rezolva o problema este sa acceptam ca o avem. Nu putem rezolva ceva ce nu avem.
Nu exista solutii unisex, dar fiecare poate sa isi modeleze o “detoxifiere digitala” realista, pe care sa o poata duce. Unii merg pe cold turkey pana la capat si isi sterg conturile de social media. Altii, mai putin curajosi, ca mine, doar le abandoneaza sau le neglijeaza. Iar altii, si mai curajosi pot incerca o varianta contrariana, adica in loc sa isi inchida conturile vechi isi deschid altele noi, pe alte platforme, diminuand astfel importanta celor vechi. Cand ai un singur copil toata atentia si anxietatile tale sunt pe el si te ingrijorezi din orice. Cand ai treisprezece copii, ca domnu’ Musk, esti mai putin ingrijorat ca unul dintre ei a ajuns transexual. Din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea…
Si in ultimul rand, sa nu uitam ca NU trebuie sa participam chiar la fiecare cearta online. Prostii nu se termina niciodata. Nici motivele de cearta. Daca stam sa dam cu pietre dupa orice caine vagabond care ne latra nu mai ajungem niciodata la destinatie.
Furia online e adictiva pentru ca e placuta, usoara, ieftina si vine cu recompense sociale. Dar e si obositoare, manipulativa si nesanatoasa. Platformele sociale ne vor furiosi pentru ca un om furios e un om activ.
Putem alege sa nu jucam jocul lor, sa respiram adanc si sa ne amintim ca nu fiecare prost(ie) merita reactia noastra.
Voi cat de des va enervati pe internet?
Semnat: un mos care nu mai injura porumbeii. 🙃