1. Poveste despre un irlandez devenit bogat
A fost odata ca niciodata un irlandez sarac, conflictual si orgolios care la un moment dat a castigat o suma consistenta de bani. Povestea nu e foarte clara si nu ne spune si sursa banilor. Poate ii castigase la loto, poate a primit o mostenire sau poate a gasit, leprechaun-style un sac cu galbeni. N-o sa stim niciodata. Ceea ce stim insa este ca imediat ce a facut rost de bani, multi bani, irlandezul a inceput un lung pelerinaj pe la toti prietenii si toate neamurile ca sa ii ceara fiecaruia o suma de bani imprumut.
Padraig ala micu’ nu intelegea ce s-a intamplat cu tatal lui:
“Tata, chiar si atunci cand muream de foame erai prea orgolios sa ceri cuiva bani imprumut, de ce o faci acum, cand a dat norocul peste noi si clar n-o sa mai avem nevoie de-acum incolo de ajutorul nimanui?”
“Fiule, ai dreptate, noi n-o sa mai avem nevoie de ajutorul lor, dar ei vor avea nevoie pe viitor de ajutorul nostru. Cum o sa stiu care il merita si care nu? Nu imi place ce trebuie sa fac dar e singurul mod si singurul moment in care pot sa aflu, acum cand ei cred ca inca sunt sarac.“
2. Yoso-miru
Aceia dintre voi care jucati sau ati jucat Go1 (daca jucati Go si vreti sa facem o partida dati-mi un mesaj, dar sa stiti ca joc foarte slab) sunteti cu siguranta familiarizati cu ideea de “mutare de proba/test”. Poarta mai multe nume, sakuri, sabaki sau cel mai des yoso-miru2, dar toate se refera la acelasi lucru, la o mutare aparent hazardata, ilogica, fara noima si care il obliga pe adversar sa raspunda intr-un fel care il forteaza sa isi dezvaluie planurile de joc.
Un fel elegant de a plati un pret foarte mic pe tabla de joc, chiar la inceputul partidei pentru a afla ce planuri de joc are adversarul, unde vrea sa construiasca ceva si unde nu prea il intereseaza ce se intampla.
Un jucator incepator cand vede la un profesionist o mutare de tip yoso-miru probabil ca isi zice “babaiete, ce a imbatranit si bulangiul asta, nu mai joaca cum juca pe vremuri, are 9 dan degeaba” dar mutarile de proba au forta lor si o eleganta care le scapa incepatorilor in ale jocului.
3. Ce facem cu tarifele?
Stiu ca multi dintre voi nu il considerati pe presedintele Trump prea inteligent, poate ca nici nu este, nici macar nu incerc sa va contrazic, ca vreau sa ramanem prieteni. 🙃 Iar tarifele pe care Trump le-a bagat peste noapte, fara nicio noima economica ar fi un bun argument ca inteligenta nu e punctul lui forte.
Intr-o prima faza tarifele vor fi suportate de consumatorul american, care le va simti la buzunar ca pe niste scumpiri universale. Apoi vor fi urmate de masuri retaliatorii din partea altor tari, care vor crea noi probleme economiei americane. Iar apoi, ca sa fie confuzia completa Trump a suspendat tarifele pentru urmatoarele 90 de zile, in afara de cateva tari alese pe spranceana, China, Mexic si Canada.
Stiu ca este o opinie nepopulara, dar dupa umila mea parere Trump se comporta ca irlandezul din povestea de mai sus. Sau ca un jucator de Go, desi el este mai mult cu golful.
(Re)venit peste noapte la oala puterii Trump se foloseste de tarife intr-un mod contra-intuitiv si incearca sa afle cine ii este prieten si cine nu. Si face asta cu o mutare de tip yoso-miru, in care e mai putin interesat de rezultatul final al mutarii, si mai mult interesat ca adversarul sa isi devoaleze planurile.
Trump a introdus un tarif universal de 10% iar apoi a urmarit cu rabdare reactiile tuturor celor afectati, aliati, prieteni, parteneri. Dupa spusele lui multi dintre acestia nu au introdus masuri retaliatorii ci l-au rugat pe Trump sa revina la sentimente mai bune. Acestia s-au dovedit partenerii “buni”, cei care inca il considera pe Unchiul Sam lider mondial si nu doresc o confruntare cu acesta.
Apoi exista tari care au decis ca tarifele sunt o buna ocazie de a-i spune Unchiului Sam ca nu mor caii cand vor cainii si au introdus contra-tarife moderate. Sa semnalizeze fermitate, dar fara a escalada conflictul. Canada, UE.
Si, sigur, exista si tari care i-au spus Unchiului “hai sa vedem tot ce poti”. De exemplu China. Dealtfel China a fost una din putinele tari (daca nu cumva singura) care a inteles cu adevarat semnificatia acestor tarife si ca le-a interpretat nu economic, ci existential, ca un semnal ca decuplarea Chinei de US este inevitabila. Iar raspunsul Chinei nu a fost doar comercial ci ideologic.
Yoso-miru-ul lui Trump a functionat, de aici si suspendarea tarifelor pentru urmatoarele trei luni. Acum stie care ii sunt prietenii, semi-prietenii si ne-prietenii si poate sa joace in continuare cum se pricepe mai bine. Go, golf, poker sau ce vrea el.
Stie cine este inca in sfera de influenta a US, cine pretinde a fi un partener dar joaca la doua capete, cine se pregateste sa defecteze si cine se pregateste sa se puna de-a curmezisul.
La fel ca si pe tabla de Go, tarifele nu au fost gandite sa acumuleze puncte ci doar sa forteze adversarul sa isi dezvaluie intentiile. Iar dupa reactiile adversarilor acestia ar putea fi lejer impartiti in cinci categorii:
India testeaza prudent noua realitate a lumii multipolare iar Rusia e deja in alt joc cu US, tarifele nici nu mai conteaza.
Am uitat vreo categorie de raspuns?
Tarifele (mai precis raspunsul la acestea) i-au oferit lui Trump informatii strategice despre pe cine sa puna mai multa presiune, pe cine sa scoata de pe lista de cadouri de Craciun si pe cine sa recruteze in viitor. Daca am avut dreptate sau nu vom vedea dupa cele 90 de zile de pauza.
Stiu ca este tentant sa vedem tarifele ca pe o miscare impulsiva si lipsita de justificare economica, ne-ar ajuta sa il uram mai usor pe nomina odiosum dar tarifele par sa fie o etapa pregatitoare pentru un comert multi-polar unde increderea nu este asumata, ci testata pe teren.
Poate ca Trump nu stie sa joace Go dar pare sa inteleaga foarte bine cum sa joace un yoso-miru, o mutare de test pe tabla lumii.
Change my mind! 😊