Esti ceea ce iti spunem noi ca esti
Vad pe Substack un post cu “esti ceea ce citesti”. N-as putea sa contrazic autorul, ca toate ideile pe care le avem si le-am avut vreodata ne vin de la altii. Nimic nu este “al nostru”. Toate cuvintele in care ne formulam ideile le-am primit cadou de la altii, chiar daca uneori ne place sa credem ca am inventat si noi cate un cuvant nou. Probabil ca nu.
E greu sa inventezi un cuvant nou pe care sa il foloseasca si ceilalti dupa tine. Unii se straduiesc toata viata sa lanseze un cuvant nou care sa le supravietuiasca, ca pe o forma simbolica de nemurire, dar e greu. Uite, de exemplu mie imi place ca am propus mai multe cuvinte noi, care mie mi se pare ca erau necesare, printre care hagioproctalgia1 sau salsicologia2, dar nu cred ca imi vor supravietui.
Apoi in doomscrolling-ul meu vad o alta perla de intelepciune, venita de la un inginer care se auto-identifica ca nutritionist: “esti ceea ce mananci”. Si nici pe baiatul asta n-as putea sa il contrazic, asa simplut-inginereste cum functioneaza el.
Apoi un alt truism clasic, care imi apare regulat in feed, acela ca esti media celor cinci persoane cu care interactionezi cel mai des. Nici asta n-o contrazic, ca m-ar judeca neuronii mei oglinda. Proverbul romanesc corespunzator e si mai compact: “spune-mi cu cine te insotesti, ca sa iti spun cine esti“. That’s it. Nu mai numeri loserii cu care iti pierzi vremea, ca de aia ai ajuns in halul in care ai ajuns.
Daca Marcus Aurelius ar fi fost pe Substack probabil ca in bio-ul lui am fi citit ca “esti ceea ce gandesti“. Bravo, Marcus, asa este, chiar asta suntem. Daca ar fi fost si Churchill pe Substack asta ar fi scris “esti ceea ce dai“. Bine, Churchill a zis-o mai frumos, “traim din ceea ce primim, dar suntem ceea ce dam” (“We make a living by what we get, but we make a life by what we give"), am simplificat eu putin pentru efect stilistic, dar ideea e aceeasi. Probabil ca veninosul ala de CTP s-a nascut om bun, dar pentru ca a distribuit venin toata viata acum a devenit permanent veninos, nu cred ca mai poate fi altceva decat venin. Va trebui ingropat cu un cosciug de plumb, ca sa nu otraveasca pamantul din jurul lui.
Din stepa rusa Cehov ne-a(r fi) spus ca “esti ceea ce iubesti“ iar din preeria americana Kurt Vonnegut ne-a spus si el ca “esti ceea ce pretinzi ca esti”. Ralph Waldo Emerson a dat-o la manta, ne-a gadilat un pic la liberul arbitru cu “esti ceea ce alegi sa fii“. Rili? Chiar alegem?
Carl Jung, intr-un moment in care prietenii lui imaginari dormeau si il lasau sa se concentreze ne-ar fi scris pe Substack ca “esti ceea ce rezisti“. Dar sa nu le spuneti asta celor imberbilor crescuti de mame singure din miscarea #rezist, ca se supara. Ei “rezista” in mod autentic tatalui tiranic de la putere, origare ar fi el, Putin sau Trump. Mama Ursula e ok, inteleapta si iubitoare.
Iar Frank Herbert (just in case, ala cu “Dune”) ne spunea ca suntem unul si acelasi lucru cu fricile noastre. Suntem ceea ce ne temem. Babaiatule, cum ne-a dat-o asta.
Probabil ca un pick-up artist ne-ar spune si el ca suntem ceea ce reusim sa agatam. Si mi-ar fi greu sa il contrazic si pe asta. Ca daca reusesti sa agati doar fete de pe centura, din alea cu sfertul de ora, probabil ca aia esti. Centurist.
Sau am putea sa ne imaginam ce ne-ar spune mai-marii lumii daca si-ar pierde vremea cu meme din astea, despre ce esti tu:
Jeff Bezos: "Esti ceea ce livrezi in 24 de ore."
Elon Musk: "Esti ce meme distribui."
Mark Zuckerberg: "Esti ceea ce postezi."
Donald Trump: "Esti ceea ce castigi."
Vladimir Putin: "Esti ceea ce anexezi."
Tim Cook: "Esti ceea ce platesti prea mult."
Sundar Pichai: "Esti ceea ce cauti."
Bill Gates: "Esti suma update-urilor pe care le faci."
Warren Buffett: "Esti suma actiunilor pe care le ai in portofoliu"
Xi Jinping: "Esti ceea ce Partidul iti permite sa fii."
Volodimir Zelenski: "Esti ceea ce cersesti.”
Ursula von der Leyen: "Esti ceea ce reglementezi.”
Sotu’ Ursulei: “Esti suma vaccinurilor facute“
Politia britanica: “Esti ceea ce ai scris pe Twitter acum 10 ani, iar acum a venit timpul sa platesti.“
Si tot asa, ni se mai spune din partea think-tank-urilor din grupurile de mamici de pe Facebook sau ca suntem ceea ce credem, cream, toleram, alaptam, visam, depasim, apreciem, iertam, spalam, invidiem, sacrificam, protejam, abandonam, refuzam, acceptam.
Nu mai insist, ca deja m-am incalzit, si la noi aici la tara in Irlanda avem o lege tare buruienoasa legata de hatespeech, ati prins ideea. Sunteti ideile pe care le prindeti.
Multa vreme am fost tentat sa le dau dreptate tuturor celor care insistau sa imi spuna ce sunt eu. Ce citesc, ce mananc, ce pretind ca sunt. Atata doar ca eu NU sunt ce zic ei ca as fi.
Daca beau un whisky seara, la gura focului nu sunt un alcoolic. Sigur, daca beau un whisky de cate ori fac focul, da, depinde cat insist.
Daca am citit o carte de Dughin nu inseamna ca am devenit dughinist sau panslavist. Sigur, daca as citi doar Dughin ar fi mai problematic. Va anunt eu cum ma simt dupa ce o citesc si pe a doua. Ca mai am trei pe lista si prima mi-a placut, le citesc si pe restul.
Daca dau un covrig unui homeless nu devin Taica Terezul. Dar daca as umbla in fiecare zi cu cosul de covrigi pe sub podurile patriei — hai, ia si tu un covrig de la taica, hai, ca sunt calzi — sigur, as putea avea ceva pretentii de Terezul, dar asa nu. 🙃
Cred ca unde esueaza toate “sentintele” de mai sus, care incep cu “esti ceea ce…” sunt urmatoarele doua puncte:
nu “suntem” ci “devenim”. Devenim ceva. Nu suntem “ceea ce pretindem ca suntem” ci eventual “devenim ceea ce pretindem ca suntem”. E un proces transformativ care dureaza.
devenim ceea ce facem in mod constant. Daca am fost la un spectacol de teatru nu am devenit un iubitor de teatru. Dar as putea deveni daca fac asta in mod constant. Daca am mers la o sala nu am devenit un sportiv sau iubitor de sport. Dar as putea deveni daca merg in mod constant acolo.
Daca spun ocazional un banc cu o negresa grasa nu inseamna ca sunt un rasist misogin care uraste persoanele supraponderale. Inseamna doar ca am gusturi proaste in ce priveste bancurile. Ceea ce dealtfel jumatatea mea mai buna sustine ca e perfect adevarat. Am ajuns ca ei nici nu-i mai spun bancuri in mod spontan, le aleg impreuna cu chatGPT inainte sa i le spun.
Imi aduc aminte acum mai multi ani, cand m-am apucat de trading ca pe forumurile de incepatori aparea constant aceeasi intrebare: ce/cum trebuie sa invat si fac pentru a fi trader? Iar raspunsul la fel de constant ii demoraliza pe noii-veniti: nu “inveti” sa fii trader, ci “devii” trader. Incetul cu incetul. Bucatica cu bucatica. Te transformi in trader. Adica faci ce face un trader, lucruri simple in mod treptat si la un moment dat devii trader.
Si asta este valabil pentru orice altceva. Devenim ceea ce facem in mod constant. Ceea ce ne transforma este constanta, nu alegerea initiala, nu inceputul. Devii sot(ie) nu cand ai semnat contractul la primarie, ci dupa douazeci de ani in care i-ai suportat toate toanele.
“Esti ceea ce perseverezi sa fii“. Restul e vrajeala.
Voi ce ati completa la “esti ceea ce…”? Ce am uitat? 🙃
1
Sfanta Durere in Cur, cea care a definit poporul roman toata istoria lui, in toate domeniile, pana la sosirea nepalezilor.
Din grecescul hagios - ἅγιος = sfant, divin, proktos - πρωκτός = anus si algos - ἄλγος = durere.
2
Stiinta Carnatilor, Carnaciorilor si Micilor
Din latinescul salsicia = carne sarata si grecescul logos/logia -λογία (-logia) = studiu, stiinta