Se spune ca jucatorii de jocuri de noroc sunt visatorii cu un portofel in mana.
Daca este adevarat atunci adolescentii sunt jucatorii cei mai problematici, pentru ca prin natura lor toti adolescentii sunt mari visatori si au portofele foarte mici. Mentinute cu greu in viata de “cei trei P”: Parinti, Prieteni si alti Prosti.
Peste un sfert din adolescentii din Irlanda joaca jocuri de noroc. Pe bani adica, the real shit deal. Cei mai multi sunt, evident, baieti, ca printesele sunt pe TikTok, iar majoritatea adolescentilor care joaca la pariuri sportive au si episoade de abuz de alcool. Cel putin asa spun statisticile.
O alta observatie a studiilor privind adolescentii si gamblingul, observatie care nu cred ca surprinde pe nimeni este ca majoritatea adolescentilor cu probleme de gambling din Irlanda au rezultate scolare proaste. Pai daca esti ingrijorat de ce a facut Manchester sau Juventus, sau care este ogarul favorit in cursa de saptamana asta nu mai ai timp sa te gandesti si la scoala.
Fara a parea cinic, mie gamblingul la adolescentii din Irlanda mi se pare ca are si o parte buna. Pai daca stau prin sali de jocuri lipiti de ecranele cu curse de cai, ogari, marmote, pitici, daca stau lipiti de butoanele de la pacanele mai ceva ca eco-teroristii lipiti de tabloul Monei Lisa atunci au mai putin timp la dispozitie sa ia la bataie turistii straini sau curierii care livreaza pizza. Ma rog, poate mai distrug mobilierul in vreo sala de pariuri, mai bat vreun paznic dar oamenii aia cu pariurile au asigurari solide, no biggie.
In plus, s-ar putea ca pentru unii dintre ei gamblingul sa aiba si efectul pervers sa ii arunce direct in bratele paroase ale muncii. Adica din dorinta de a-si finanta viciul sa le vina ideea perversa sa munceasca ceva ca sa faca rost de bani si sa observe ca munca, chiar daca uneori dificila este o sursa constanta si sigura de bani. Gamblingul nu este.
Iar celor care n-au suficient curaj pentru munca nu le ramane decat optiunea de a jefui turisti britanici sau americani in Temple Bar.