Cineva mi se plange ca locuieste intr-un spatiu inghesuit si ca nu isi gaseste usor obiectele. Si ma intreaba cum reusesc eu sa le gasesc pe ale mele. Ii raspund ca utilizez o metoda foarte simpla, aparent contraintuitiva, dar perfect functionala.
Mai precis eu caut un obiect inainte de a-l depozita. Nu e banc, nu e joc de cuvinte.
Cei mai multi oameni mai intai aseaza "bine" un obiect, acolo unde emisfera lor stanga, rationala, analitica, secventiala decide ca este locul obiectului respectiv. Decide dupa diferite criterii rationale (proximitate, siguranta, greu de accesat de catre pisica etc). Inclusiv estetice, sa arate bine, sa nu se vada, sa se integreze vizual.
Iar ceva mai tarziu, cand apare nevoia de a cauta obiectul atunci este vorba de ceva incarcat emotional. Iar partea noastra emotionala tinde sa caute obiectul in alte parti...
De aici si ideea de a lasa partea mea emotionala sa aseze "bine" obiectul, fara criteriile rationale ale emisferei mele stangi.
Pentru asta eu folosesc, dupa cum va spuneam, o metoda simpla. Cu obiectul in mana inchid ochii si imi imaginez ca il caut si ca am nevoie de el. Unde l-as cauta? Acolo unde imi vine sa il caut acolo il si asez.
Ceea ce inseamna ca daca viitoare cand il voi cauta il voi gasi acolo unde l-am pus. Si nu, nu am nevoie de vergeaua rabdomantului pentru a gasi obiecte.
Voi cum va gasiti obiectele?